Despre inspirație am vrut să scriu de ceva timp dar nu am apucat din lipsă de inspirație. Ca să zic așa, e un paḏarox.
Există două tipuri de inspirație: cea care se activează în anumite situații și cea calculată/rațională susținută de un exercițiu creativ, despre care scriu aici.
În general, când vine vorba despre lipsa inspirației, oamenii propun tot soiul de metode pentru a o readuce. O plimbare în natură, muzica preferată, un film sau o carte, meditație, plâns sub duș samd. Pentru unii funcționează, pentru alții nu. Practic și eu metodele alea dar nu mă bazez pe ele 100%, pur și simplu simt nevoia să creez acum! Deci meditația pică instant, la fel și relaxarea cu o carte bună. Lucrurile astea înseamnă timp dedicat iar eu… eu vreau să fac, vreau să încep. Cunosc mindset-ul – “inspirația are nevoie de ralaxare” – mda dar eu nu am chef de relaxare.
Așa că, fară idei, ne apucăm de treabă.
Pictezi? Umple pânza cu o culoare, fă-o toată verde. Fă un pas în spate, ce-ți “spune” culoarea aia? S-o schimbi? Fă-o albastră, acum ce-ți trece prin cap? Acțiunea aduce idei. Schimbă culorile, amestecă-le, menține acțiunea și la un moment dat o să te trezești cu ceva în cap. Și nu trebuie să consumi pânze mari și culori multe, pictează într-un caiet mic.
Creezi forme din lut? Fă un cub, o sferă, o râmă. Combină-le, ce-ți spun formele? Strică tot, fă un bol simplu, pune-i ochi și 3 toarte, nu contează, fă lucruri pe care nu le faci de obicei. Ieși din starea familiară, nu se întâmplă nimic rău.
Împletești? Fă un pătrat. Mai fă unul. Încă unul. Ce ai face cu bucățile astea? Le combini? Ce ar ieși din ele? Parcă ar mai merge unul din altă culoare și mai mic. Faci un buzunar pentru… chei de pus pe perete? Dar stai că tu împletești haine – cum ar fi să împletești și altceva astăzi? Doar astăzi.
O altă practică inspiratională ar fi schimbarea mediului creativ. Îți place să scrii? Pentru o zi, scrie prin desen. Îți place să coși? Coase decupaje din hârtie. Pictezi? Fă-o cu hena pe o mână.
M-am gândit la un moment dat de ce mă deranjează lipsa de inspirație. Pentru că mă deranjează… de fapt nu este un deranj ci o teamă.
De ce ar fi o teamă? – și privesc la o muscă cu fular, a venit iarna, îi e frig și ei, oare o avea și mănuși?
Păi, dacă nu voi mai avea idei niciodată?! Eu nu pot trăi fară idei! – musca mă aude și-și dă ochii peste cap.
De ce?
Pentru că vreau să fac mereu ceva nou, ceva surprinzător. Îmi place schimbarea.
De ce?
Auzi, tu cu cine ții? Pentru că… atunci când schimbi ceva, este interesant să observi ce urmează. Orice ar fi, va fi altceva. Musca se uită lung la mine și intervine:
– Auzi mă, ce-i prostia asta cu schimbarea? Eu trăiesc 30 de zile!
Rămân mut, respir adânc și mă întorc spre pisică.
– Ai auzit? Musca asta vorbește! Pisica se uită lung la mine și zice:
– De ce?
(e greu cu umorul…)