De când am început să mă joc cu diferite materiale, să creez lucruri dând formă unor gânduri, am observat o schimbare în starea generală, o îmbunătățire. Și nu, nu are legătură cu a fi un creator de produse handmade, are legătură cu acțiunea de a crea. Se întâmplă ceva în spate, în background, în subconștient poate, nu știu dar ceva se mișcă.
Care ar fi primul gând în legătură cu asta? Poate este doar starea aia în care intră un muzician atunci când compune sau un pictor când pictează. Deci pui în acțiune ceva care în combinație cu un skill învățat (cântatul la chitară, reproducerea anatomiei umane etc) ia o formă. Sau și mai simplu, e doar inspirație. Simt că ceva scapă așa că am încercat să aflu dpdv științific întâi.
Ce se întâmplă în creier atunci când creăm?
O ipoteză (aici) ar fi că o anumită rețea neuronală se activează în timpul procesului creativ și este compusă din: regiuni din sistemele implicite, proeminente și executive – circuite neuronale care funcționează adesea în opoziție. Interesant – stai că simplific imediat.
-
Sistemele implicite se referă la regiuni mai active în timpul sarcinilor pasive.
-
Sistemele proeminente se referă la procesarea recompensei, motivației, emoțiilor și durerii.
-
Sistemele executive implică procese de control, cum ar fi planificarea orientată spre obiective, generarea de strategii flexibile, întreținerea setului de susținere, auto-monitorizarea și inhibiția.
Dacă simplific, ar fi o combinație de sarcini pasive + motivație/emoție/durere + planificare/inhibiție.
Hai să vizualizăm treaba asta.
Eu, mă apuc de o decorațiune și-mi spun: bai, faci ceva ce ai mai făcut, și casc. Apoi îmi îndrept spatele și decid, gata, mă apuc și încep să simt acțiunea în sine apoi rapid încep să sufăr și să plâng. Înot prin valuri de emoții cam șapte ore iar în final, după ce mi-a ieșit o prostie fară niciun sens, trec la planificare (ca să nu mai pierd alte ore și să mai stric două kilograme de materiale care… costă!) dar stai că acum mi-e rușine de ce am făcut!
Ha ha ha… 😳 stai așa, că așa funcționez pe bune. Nu, gata, hai să lăsăm prostiile astea. Deci, atunci când creăm, suntem o varză totală.
– nota personală: vezi cu psihologul
Lăsând gluma la o parte (psihologul nu), explicația științifică de mai sus are sens, parcă. Dar nu răspunde la tot. Nu răspunde la senzațiile colorate pe care nu le pot defini exact nici cu Dex-ul deschis, nici la visarea cu ochii deschiși în timp ce execut tot felul de acțiuni complicate și nici la senzația de cap gol care mă ajută mai târziu să adorm. Și ar mai fi, sunt convins că alții mai simt și alte lucruri.
Lăsăm știința, din ce punct de vedere să privim acum? Spiritual? Mmm nu, aici ne băgăm în suflet, treburi cu Divinitatea, lucruri complicate sau foarte simple – depinde de fiecare. Dar nu, e prea mult și personal, nu vreau să scriu romane.
Știu! Hai să combinăm totul și să privim întrebarea din punct de vedere românesc.
În primul rând, nu căra apa cu ciurul, știi ce zic? Dacă tot simți că poți face ceva, fă din inimă și fă să iasă. Fă-ți urechile ca la măgar atunci când îți asculți gândurile și pune în practică. Ce se poate întâmpla? Nu pleci câine surd la vânătoare, ești bine. Treci la treabă.