Una din principalele ciudățenii ale oamenilor, în afară de senzația Déjà vu, este conexiunea miros-amintire sau senzație de ceva plus amintire. Știu teoriile, bulbul olfactiv și amigdala iar momentele care par că se repetă au o explicație legată de procesarea duală – pe scurt, ceva în creier nu se mai sincronizează temporar și apare un fel de eroare. Mai sunt teorii, nu contează.
Așa, înapoi la asocieri, cunoști foarte bine senzația: te plimbi printr-un parc și deodată te lovește un miros de fân și instant îți amintești de copilăria la țară sau de Maricica din căpiță în vara aia când… na, fiecare cu trip-ul lui. Pe mine mă fascinează tare chestia asta în special atunci când se apropie toamna. Pentru că iubesc toamna iar toamna mă iubește înapoi. Nu ca Maricica, te prinzi tu.
Toamna mea este cam așa:
-
Twin Peaks – agentul Cooper, dna cu bușteanul, asiatica aia care o ardea interesantă în fabrica de cherestea și care mai erau. Ce caută toate astea într-o toamnă? În primul rând genericul serialului, în culori ruginii plus pădurea și ploaia. Apoi perioada difuzării, s-au legat toate.
-
Piatra cubică și udă din noaptea aia de septembrie când mergeam acasă prin ploaie cu un prieten, rocker și el. De fapt nu era prieten, jucam teatru ca să nu fiu dat afară din gașcă. Doamne cât de plictisitoare era gașca aia.
-
O dimineața ploioasă la munte, Băile Tușnad, familionul se îndrepta către cantină și mirosea minunat.
-
Pârâul de lângă trotuarul din fața blocului în care – Puneai bărcuțe din hârtie? – nu, capace din plastic cu gândaci pe post de pirați, chestii avansate de băieți deștepți. I’m not basic.
-
Ce ar mai fi, ah da, bufnițele! Am avut coșmaruri după ce într-o toamnă, am văzut un film cu extratereștri. Aliens abductions. Arătau ca bufnițele și chestia asta acolo a rămas, în orice toamnă, acum face parte din bagajul personal cu “issues”.
Dar mirosurile, astea sunt extraordinare. Și apa, că nu poți avea toamnă fară să fie ud. Mai am o plăcere toamna, oamenii se feresc să stea afară și astfel orașul pare gol. Îmi place acest gol. Te plimbi cu o umbrelă și se aud doar pașii și ploaia ta.
Toamna ta cum este? Cu ce o asociezi?
Te anunț că astăzi, când postez textul ăsta, mai sunt doar șase zile până la prima zi de toamnă! Ce tare, nu? Hai că e tare, scăpăm de caniculă și ne răcorim. De fapt mai sunt 28 de zile până la echinocțiul de toamnă dar o ținem la calendarul meteorologic. Uite de ce:
Pregătesc colecția de produse lucrate manual cu tematica “Toamna” – (trebuia să pun semnul exclamării acolo dar nu vreau să par passive-aggresive!).
Așa că, după această lectură incredibil de minu… excelen… non-basic, te invit la un click și vezi tu ce găsești. Promit că o să-ți placă.
Ah, stai, voiam să te las cu ceva și mai frumos la final, un citat și o melodie pe care le asociez cu toamna:
Împart umbrela mea cu alţii atunci când plouă, iar dacă nu am umbrelă, împart ploaia.