În ultimii șapte (sau opt?) ani am cunoscut mulți oameni, foarte diferiți ca vârstă și proveniență dar foarte asemănători în creativitate. Corporatiști, actori, afaceriști, profesori șamd, toți poartă la ei unicitatea creativă, ceva-ul ăla care odată descoperit sau lăsat să se vadă, te face să iubești oamenii. Pe unii i-am pierdut, au plecat pentru că n-au mai avut ce să învețe – sau să-i învețe pe alții, pe ceilalți îi am aproape și mă bucur foarte tare când le observ jocul creativ.
– Ce este asta?
– O tehnică de a lucra cu un material. Vrei să vezi cum e?
– Da!
Și trec șase zile și primesc deodată niște poze pe WhatsApp. Niște creații fine și pline cu detalii interesante și nu procesez cine îmi trimite minunățiile astea.
– Stai, tu ai plecat atunci și ți-ai luat toate uneltele și materialele și… ai făcut asta?
– Da 🙃
– Este extraordinar ce ai făcut!
Te gândești la persoana pe care o cunoști de ceva timp și iți dai seama că mai sunt lucruri de… cunoscut. Despre asta vreau să și scriu:
de ce să ne redescoperim creativitatea.
Stai o secundă, poți citi relaxat/ă în continuare, nu este un articol despre dezvoltare personală și nici nu vreau să-ți vând o carte miracol. Sunt doar niste păreri personale scrise noaptea din lipsă de somn. Deci să continuăm.
Creativitatea este foarte nuanțată, are la bază copilăria și nu dispare niciodată, este doar acoperită. Cred că știm cu toții de ce o acoperim – munca, problemele etc – dar ea funcționează în continuare cam… sugrumată. Cum așa? Păi cum o folosești la job, în totalitate? Nu prea, te ajuți de ea să rezolvi task-uri, să inventezi tot felul de metode de a transmite ceva altor oameni șamd, problema e că o rulezi îngrădită de foarte multe reguli. Reguli impuse de mediul în care lucrezi, de șefi sau mai rău, chiar de tine.
Acasă, când ești cu tine sau cu prietenii într-un concediu, acele reguli dispar și apare contextul potrivit pentru a te relaxa în râul creativității tale. Ocaziile de genul ăsta nu trebuie lăsate de izbeliște, ele te pot propulsa foarte departe. Ai putea întreba:
– La ce să mă propulseze, la făcut lucruri handmade?
– Ei bine nu. Uite unde m-au “aruncat” pe mine ocaziile astea:
Am cunoscut oameni noi cu interese asemănătoare, cu atitudini pozitive și chef de râs. Deodată lumea nu mai este rea, o fi un procent, chiar măricel dar nu mai ajunge la mine.
Am descoperit că pot să-mi fac o introspecție bună în timp ce creez ceva. Obișnuit fiind să mă judec, am realizat că nu-mi iese nimic în regulă, practic, dacă mă atac singur așa că am început să văd părțile bune – asta a rezultat într-o mică armonie. Apropo, ai încercat vreodată să țeși la gherghef? Ține minte că nu tu țeși, ghergheful te țese pe tine 😄
Am aflat că acțiunea creativă nu este singulară chiar dacă faci aceleași lucruri în mod repetitiv. Mintea zboară și nu este un lucru rău. Din nou, nu avem reguli, da? Cos niste bucăți de materiale și mă gândesc unde să mă opresc. Dar de ce să mă opresc, de ce să nu transform în altceva? Stai așa că am plecat de la o piesă plănuită. Ok, o termin apoi ne apucăm de următoarea, transformată. Deja îmi vibrează sinapsele ca pastele în oală și mă bucur de ce descoperire am făcut.